- carte. se va lansa in curand. contine: “Dordepui”, “Iubirile Alexei”, “Jurnalul unui pinguin”, “Castele de iluzii”, “Ganduri nocturne”, “La umbra iadului. Scrisori catre Sandra”. “Poemul inimii”, “Stari EMO”.
Autorul Barbieru Bogdan spune: Ceea ce am vrut a fost sa scriu. sa public nu m-a interesat neaparat. asa a fost sa fie.
Fragmente:
***
Gand nocturn
In clipele in care ma simt pierdut prin reminescente, prin nopti, precum aceasta, in care stelele cad si eu ma scald in ele, prinzandu-le in mana, nopti in care greierii scot un zgomot hartuitor in tacerea iernii, imi dau seama, cuprins de o melancolie compasiva, ca incep sa devin un nocturn, ce nu poate ochii sa-i inchida pe perna ce inca mai pastreaza o mireasma din parfumul ei. Sa dau vina pe griji, ale mele sau altora, pe mireasma pernei? As putea fi dobitoc, caci imi place si sa creez cand stelele lumineaza cai intunecate, cand raza lunii dezvaluie simptomaticul romantism. Poate ca de asta nu pot sa dorm. In Mizil ploua. Aici, in Brasov, e ger. Uneori e frig si in sufletul meu. Cred, ca din cauza ca aici revad din cand in cand fragmente de trecut. Trecut frumos, imbalsamat cu clipe romantice in ploile reprimate de zambete. Nu de plangeri, nu de tristeturi molatice. Trecut ce, pe zi ce trece, devine tot mai indepartat. Din cand in cand – de la o vreme, mai rar –, chiar si atunci cand bratele unei noi “EA” ma inconjoara, resimt lipsa acelor momente. Nu am crezut vreodata ca cineva drag va uita de tot binele facut si imi face cunostinta cu acea latura care zace in noi toti, doar ca se mai intampla sa fie atat de adanc ingropata de un habotnic mortuar si profanator in acelasi timp. Sa fac cunostinta cu dusmania acelei persoane. Stiam ca lumea asta mare si larga e plina cu rautate si ranchiuna sau perfiditate. Stiam … Insa, vroiam ca lumea mea, o America pe care putini au descoperit-o cu adevarat sa fie altfel …sa le contina pe toate. Si durere, si lacrimi. Si zambet. Dar fara tradare, injunghieri pe la spate si oameni ce se tem de acceptarea adevarului … o lume mica, dar frumoasa … … Dar “EA” … vechea … ratacita acum pe drumuri tulburate, scriptate in nesfarsitul unui final nesosit … E trist, ca gandul meu nocturn, ca lumanarea dorului de vechea “EA” arde si tot arde … “De ce nu va impac…”, apuca sa spuna o amica. Ce rost ar avea …? Intrasem tineri si frumosi. Ce imbatraniti iesim si far’ de rost in tot ce-a fost! …
***
Stari emo
se pierd încet clipele tumultoasele clipe ale iubiri, spre un tărâm pe care nu îl vom mai afla niciodată, acolo unde se stinge ura şi se aprinde fericirea, undeva într-un loc ce nu va mai fi ştiut de noi. Acolo unde am fost cândva. Acolo unde am aflat pasiunea. Nu va rămâne decât locul în care totul s-a ruinat, unde fericirea s-a pierdut spre zări în care îngerii ne încălzeau în frigul timpuriu al unei nostalgice toamne. În frumuseţea unui apus de soare, în amintirea unei nopţi petrecute sub razele lunii, să ne petrecem pentru ultima oară bucuria unei iubiri destrămate şi-apoi să ne urmăm destinul ca şi cum nimic nu ar fi fost, nici lună, nici soare, să fim doar două chipuri înstrăinate unul de altul. Tu iar vei plânge, sfâşiindu-mi inima şi aruncându-mă în ghearele suferinţei, eu iar te voi ierta, te voi chema, tu mă vei auzi. Pentru că în adâncul unor inimi ce uneori par de gheaţă sunt mereu acelaşi zâmbet, acelaşi chip. În adâncul inimii tale mă vei chema mereu, voi rămâne acolo, fără să vrei. În adâncul inimii mele vei sta ca o statuie de marmură rece, ce nimeni nu o va mişca. Dureros, trist. În restul rămas din inimă va fi mereu altcineva …
***
GAND NOCTURN – INTRE SUBLIM SI RIDICOL
Bună, fato, Puiule, dragă amică. Sunt doar un amic de-al tău pe care s-ar putea ca tu să nu-l cunoşti, chiar dacă l-ai cunoscut cândva, dar niciodată ca amic. Îţi scriu în legătură cu el. Da!, el. Bărbatul acela căruia tu îi spuneai şi încă îi mai spui Pingu’. Da!, cel care te-a luat în braţe şi te-a strâns la pieptul său de parcă ştia că, orice s-ar întâmpla, într-o zi o să te piardă. Te-a protejat. A vrut – cred că încă mai vrea – să ai parte numai de bucurii în viaţa ta. Visele tale să devină cotidian … Stai liniştită!, nu o să-ţi scriu despre cum ai trecut tu de la sublim la ridicol aşa de uşor încât şi acum, după ceva timp trecut, sălăşluieşti în ridicol. Ştii, te-a alintat pentru că erai micuţa lui, Puişorul lui pe care îl iubea pân’ la nemărginire. Ţi-a oferit tot ce îţi doreai, viaţa ta era plină şi te scăldai în raze de soare. Iar, dincolo de toate, te-a făcut să te simţi femeie în adevăratul sens al cuvântului. Ştii, o să încerc să îţi spun multe sfaturi, asemenea unui bătrân trecut prin viaţă, dar obiectiv. O să îţi arăt nişte aspecte pe care tu nici măcar nu le cunoşti sau poate nu ai putut să vezi prin acele fapte adevărul, fiind pierdută prin lumea prezentată de cineva care vrea doar să îţi pară important. Spuneai la un moment dat că dl. Pingu’ urmărea interesul financiar. Poate că ai dreptate, depinde din ce unghi priveşti lucrurile. Dacă te gândeşti la faptul că urmărea să aibă o situaţie financiară tot mai mare pentru ca vouă să vă meargă mai bine, atunci ai dreptate. Dacă priveşti scenariul gândit de trioul Vali-Ana-Iulia, colegele tale, atunci te înşeli iar prietenelor tale le poţi transmite o felicitare pentru mintea bolnavă de care au dat dovadă. Să vedem … mai spuneai că nu te-a plăcut niciodată cu adevărat. Aici, o fi adevărul mai dur, dar să ştii că ai dreptate. Pân’ la urmă cine să placă o fată aşa ca tine!? Hm …?! El nu te-a plăcut. În schimb, te-a iubit la fel ca un copil care plânge şi îşi strigă mama plecată, te-a adorat, pentru el erai icoană, erai şi luceferie. Erai ploaie caldă de primăvară, stea fără cer, înger alungat din cer. În schimb, tu ai uitat să-i mai oferi dragostea ta pentru el, prin egoismul tău ai păstrat-o în tine, doar pentru tine. Uneori nu-i de ajuns să şopteşti un te iubesc cu un glas rece, chiar de e sincer. Dar ce ar fi fost de făcut, oare? Prietenele tale, acel trio inegalabil în privinţa supradozei de prostie pe care ne-o arată, au şi ele un loc aparte în viaţa, chiar nutreşti ceva sentimente pentru ele. Din păcate, sentimentele nu sunt reciproce. Şi ai rămas fără el, fără dl. Pingu’ (dl. că eu nu mă trag de şireturi cu el), dar ţi-au rămas colegele tale puţin-mai mult îndobitocite. Pentru cât timp? Curând vei afla răspunsul! Acest trio care în invidia lor ţi-au spus despre el că-i dificil şi că nu te merită. Cum ar fi putut ele să-l cunoască, când nici măcar pe tine nu te cunosc. Poate că singurul care te cunoaşte aşa cum eşti şi te înţelege e dl. Pingu’. Dar pe el tocmai l-ai pierdut. Tu n-ai ştiut că acelei inegalabilei mulţimi vide, alias Iulia, îi picaseră invidia şi ura pe el pentru că el a dovedit că este un instinct clasic şi că nu va lăsa pe nimeni să distrugă relaţia voastră. Ai lăsat-o să încerce să-l distrugă, dar în final tot ea s-a „ars”. Pentru că abilitatea, caracterul puternic, inteligenţa, anticiparea mişcărilor celor din jurul lui sunt câteva dintre atuurile lui, iar acestea nu le posedă acel trioul îndobitocit, din preajma ta. Iar în ultima vreme, când piedicile apăreau, iar drumurile erau blocate de baraje, ai dat bir cu fugiţii, fiind prea laşă pentru a-ţi asuma vina şi responsabilitatea, adevărul te-a speriat şi n-ai fost în stare să îl accepţi, ai preferat deşi erau greşelile tale să arunci vina în cârca lui dl. Pingu’. A fost mai uşor aşa. În fond, dacă te încălzeşti cu ceva poţi să arunci vina şi pe mine, chiar dacă sunt străin de greşeli. Apoi, la ceva vreme, când tu făcuse-i deja trecerea de la sublim la ridicol, aflându-te în ridicol, te-ai trezit că cineva îţi sfâşie inima-n două părţi în momentul în care ai văzut pe alta cum îl ţine în braţe, mai frumoasă poate ca tine şi de aceea în simţirea ta ai numit panaramă. Ţi-l furase pe dl. Pingu’. … Din păcate, dacă continui să priveşti lucrurile în aşa fel, se va întâmpla ceva ce ţi se va părea ciudat, straniu, iar scenariul absurd. Însă, doar acum. Ţi-ai dat uşor iubitul cel drag unei femei străine, în vălmăşagul cluburile te-ai scufundat deplin, iar la un moment dat patul tău, înainte de somn, îţi va părea ca o raclă. În singurătatea ta, poate că îţi vei dori ca acea raclă imaginară să fie reală. Dar în urma raclei tale amici, prietene, iubit sau soţ … nu-s … Ştiu, acum pare absurd, dar mai târziu: tot ce se poate. PS.: cred că te gândeşti „oare Pingu’ ce mai face?, s-o mai gândi la mine?”. O să îţi spun eu. E bine, că doar ceea ce nu l-a ucis l-a făcut mai puternic. Încă te mai simte, te mai iubeşte, dar dragostea lui pentru tine scade pe zi ce trece în intensitate. Doar acum, braţele lungi ale altcuiva îl înconjoară de parcă ar vrea să nu-i dea drumul niciodată vreodată.
***
In fiecare noapte, inainte de somn, in fiecare dimineata, cand ma mai voi trezi, ma voi ruga pentru tine Puiule Demon, ma voi ruga la Dumnezeul nostru, Allah-ul unora, Budha altora si eretismului parintilor tai, ma voi ruga ca tu sa cazi in groapa pe care ai tai mi-au sapat-o, ca sa primesti ce meriti. Ma voi ruga ca tu sa devii tu, sa primesti exact cat poti duce, sa inveti cei aia viata, sa ai parte de ce tu, alaturi de satra ta tembelizata, mi-ai oferit. Ma voi ruga Puiule Demon in fiecare noapte de acum incolo sa poti dormi bine pentru ca dimineata sa ai forte proaspete cu care sa distrugi destine. Ma voi ruga sa ai parte numai de persoane perverse ca sa-i ofere mintii tale neprihanite ceea ce merita. Mai voi ruga sa nu te schimbi pentru ca in final sa ii alungi de langa tine pe toti si pe toate care ti-au intins o mana de ajutor si care tin la tine cu adevarat.
Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca in continuare sa ramai cea mai mizera si lipsita de caracter fiinta pe care am cunoscut-o, sa fii gunoiul si nenorocile din viata mea, sper ca nu si a altora. Sa nu te schimbi!
Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca sa mai intalnesti pe cineva care sa te poata iubi, aprecia si considera prietena asa cum esti tu in realitate, ci nu cea pe care o afisezi. Ma voi ruga sa ai o singura personalitate, ci nu doua.
Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca sa te perfectionezi in arta satanica a minciunii si a manipularii si sa traiesti in teribilismul acestei arte, inconjurata de minciuni, ca din minciuni esti facuta. O sa ma mai rog sa traiesti. Sper ca vei rezista!
***
Am fost la masa si am mancat un piure de cartofi. Avea un gust cam ciudat si cam diluat. De ciorba nici nu m-am atins. Am vorbit cu Nane despre mitul “scaparii sapunului pe jos”. Mi-a zis sa stau calm. E valabilor doar in cazul pedofililor, considerati aici bulangii. In parnaie, bulangiu inseamna tip care se arde in fund.
Nane a spus ca in aceasta seara imi va povesti cum a ajuns aici, dar si despre alte jafuri executate la comanda. De astfel, a spus ca mi-l va prezenta si pe Marian Pilica, un veteran al inchisorilor, unul dintre bosi. Cica daca te pui bine cu el, te doare-n pul* pe urma. Ce-o fi, o fi! Mi-e rau. De as putea sa fac rost macar de o bila!
***
Ce pot sa zic? Valentina a plecat acasa la parintii si nu stiu de ce simt ca o voi pierde. Sau poate ca ma pierdut-o eu mai demult si nu am realizat acest aspect. Ma simt ca naiba ca am inselat-o iar cu Adelina. Nu stiu de ce, dar incep sa revin din nou la vechea meteahna: din floare-n floare. Of, of … ma gandesc ca daca am stat trei ani fara sa insel pana acum, nu pot sa mai stau inca fara alte femei … cred ca da, cu toate ca tentatiile sunt mari in jurl meu. Dar eu o iubesc pe ea, in fond cine se mai poate lauda cu cele 30siceva de femei ce le-am avut pana la 18 ani, cand am cunoscut-o pe Valentina. Sunt singur, in mijlocul acestei garsoniere. Unul dintre pereti l-am „parchetat” cu fotografii. Nu stiu … probabil ca ar trebui sa fiu fericit ca sunt cu ea si ca ea ma iubeste … dar e un imbold, ceva ce nu ma lasa sa fiu linistit …
****
Un detinut mi-a facut rost de o carte. “Impacarea”. O carte de 250 de pagini. Am citi in vro 35 de minute cam 40 de pagini, pe nerasuflate. Plictiseala e tot mai mare. Ma bucur ca il pe Diodel coleg de camera dar ma intristeaza gandul va pleca … va fi liber din nou …asta ma bucura.
In continuare starea mea psihica e destul de proasta. Simt cum am devenit un ratat, mi-e scarba de mine, de tot ce sunt acum. Cui nu i-ar fi?!
Tremur in continuare in urma faptului ca nu am mai avut acces la nic macar o bila de cand sunt aici.
Posted on noiembrie 21, 2008 by barbieru bogdan | Editează
“unde este, moarte, biruinta? Unde este spinul tau?”
Adanc zbuciumat de durere, de sentimente ciudate, ce nu pot sa le definesc. Da …, cam asa as fi inceput sa-ti scriu de ti-as fi scris in urma cu 4-5 ani. Dar n-am avut curaj, cred. Sau n-am stiut ce sa iti spun. Nu stiu … nu prea am idee de ce nu ti-am mai scris …
5 ani si ceva. De cand ai ales sau ti-a fost dat sa fii dincolo de nori, sa fii o stea printre stele asa cum ti-ai dorit. N-am mai dat pe la al tau mormant din februarie. Nu am mai vorbit cu tine de atunci. Stii, poate parea absurd, dar uneori am impresia ca tu chiar ma auzi si mai vezi cand vorbesc cu sau despre tine. Ce fraier … am fost ca nu ti-am spus ce-I in mine. Stii din februarie pana acum s-au schimbat multe …suntem bine cu toti, doar ca inca traim in speranta ca intr-o zi ne vom revedea … asta cred ca pentru inca ne lipsesti … mie enorm.
Azi ai fi avut si tu … 23 de ani …, poate sotie, poate si copil …
Cum ti-am zis, p-aci si bune, si frumoase, si lacrimi intristate. In ultima vreme, mai rar zambete … Marius s-a intors in tara, Dennis s-a casatorit in vara lui ’08, verisoara ta s-a ingajat, in cele din urma, ca director executiv si in curand va avea un bebel, Mary s-a intors la ai ei – nici ea n-a prea avut noroc in dragoste, “Scarface” a ajuns la “fier” dupa ce a caftit un politist, iar Varu’: in continuare acelasi calm procuror. Cam astea au loc pe-aici. Ah! … Eu? M-am despartit de Alexandra si oarecum incep sa ma bucur, dar n-am apucat sa ii spun de ce nu i-am daruit niciodata trandafiri rosii din sutele de trandafiri ce i-am dat, cu Andra am dat-o rau in bara …, deci, acum sunt solo, “suflet far’depereche” … As vrea sa te intreb ce e pe acolo, pe sus … dar stiu ca nu o sa raspunzi. Poate e ceva prostec, dar uneori te simt … iti mai amintesti …?…
Ea era Ceamaifrumoasa
Eu am fost celmainebun
Si astazi iata cum apun:
Suflet sange spaima joasa –
Ea era Ceamaifrumoasa
Eu am fost Celmainebun
In genunchi rugam o piatra
Inima-mi murea curata
Si-astazi iata cum apun –
Eu am fost Celmainebun
Iata astazi cum apun –
Cine o sa-mi mai planga oare
Ochi caprui de cer odoare
Peste mine lin rasun’ –
Iata astazi cum apun
Suflet sange spaima joasa
m-au purtat prin cer prin iad
si-acum clipele ma scad
sange spaima joasa –
ea era Ceamai frumoasa
PS: O sa vin sa iti mai aduc niste trandafiri rosii … stiu ca iti placea tare mult … Eu mai stau pe aici si-apoi vin sa te vad.
De la o vreme drumurile duc spre cimitire tot mai des …
***
E noapte. Imi dau seama ca am inceput sa scriu ieri si acu e azi, dar oare exista cuvinte in care sa imi sintetizez durerea
***
Aseara am iesit pentru prima data din celula si am fost la masa. S’a servit cartofi prajiti cu niste carnati sleiosi, de care mi’au fost scarba si nu m’am atins de ei. Am stat la masa cu Diodel si cu Nane. Am discutat cu primul si mi’a spus ca ma intelege. Ca si el cunoaste ce te’ncearca cand esti tradat, inselat sau umilit de persoane in care iti pui toate increderea. El a actionat sub furie atunci cand si’a prins iubita cu altul in pat si I’a bagat in spital pe amandoi (mi’ar place sa fac si eu la fel, desi ultima oara nu eram de acord cu violenta domestica). Tot el a anuntat salvarea si politia. N’a fugit. I’a asteptat. Si’a recunoscut fapta. Le’a spus senin: “nu regret”!. A fost bagat la zdup 5 ani. A facut 3 si in curand va iesi pentru buna purtare. Comisia de disciplina I’a acceptat cerea. In 10 zile va scapa din acest loc jegos si plin de igrasie, in care regii celulelor sunt soarecii. Am observat ca unii folosesc aceste animalute pe post de carausi.
Nane este un tip laudaros, insa prima impresie: un om ce duce lipsa acuta de inteligenta. Cu toate c’are dreptate cand spune ca nu exista jaf, crima sau viol perfect, ci doar politisti prosti. A plecat in Italia pentru a munci, dar a devenit hot. La inceput lucruri marunte, haine din magazine spre exemplu. Apoi a trecut la jafuri armate, cica sa fie vreo 30, dar garda l’a bagat la facultate doar pentru unul. Asa se lauda el. A fost extradat din Italia in Romania pentru a isi satisface stagiul de reeducare timp de 6 ani.
Daca Nane este lipsit de modestie, Diodel este un tip cumpatat, cu oarece intelepciune. A fost un om cu bani, cu o viata frumoasa si tot ce a facut a fost pt “boarfa” sa. In final a pierdut totul si a sfarsit in puscarie.
In intamplarile lui ma regasesc si eu pe undeva. Oarecum povestile noastre se aseamana.Diferenta e ca el a aplicat o bataia sora cu moartea femeii.
Eu, din pacate, nu …
***
Peste 30 de minute se serveste masa. Cica mancarea la cantina e bunicica, iar dupa ce “bagi la ramazam”, cum a spus Diodel. Apoi, tot la cantina, poti sa vezi si un film. In puscarie, potrivit lui Diodel, nu ar fi asa de greu sa te descurci. Atata timp cat ramai cu capul sus. Azi voi iesi din celula pentru prima data de cand sunt aici. Mi-e dor de o terasa, de prietenii care ii aveam si chiar si de EA … pe SRB l-am pierdut in accidentulala de masina, iar Florin e inchis in Germania. Resimt tot mai mult lipsa drogurilor. Am intrat aici dependent, dar trebuie sa ma transform in independent fata de narcotice. Ma duc sa halesc … in fond, trebuie sa observ daca miturile despre puscarie sunt reale …
***
Doua zile. Atatea au trecut. De dimineata am schimbat cateva vorbe- cred ca pot spune ca am avut o discutie – cu colegul de celula. Pana azi, avusesem doar o discutie despre de ce, cum si pentru cat timp am ajuns aici. De doua zile n-am mai mancat nimic. Nu pot. Mi-e scarba de igrasia de pe perete. Scarba de mine. Miros urat. Aici nu am acces la dusuri decat o data pe saptamana … vinerea, parca. La fel si cu vizitele … duminica. Dar cine sa vina la mine sa ma vada. Nu mai am pe nimeni. Sunt singur … singuratate absoluta. Tremur tot si abia pot sa ma misc.
Ma simt dezgustator.
Cand voi iesi de aici – daca voi mai iesi – voi avea grija de toti cei care m-au tradat. Umilinta, tradarea conduc la violenta. Dar, oare?, razbunarea nu poate avea si un gust dulce?!
Doar tu mi-ai mai ramas, n-am crezut ca vreodata am ajung sa ma drept prieten o claie de foi albe, dintr-o agenda …
Ma simt ciudat. Sunt inchis de doar 3 ore si imi vine sa vomit. Mi-e scarba de celula asta jegoasa, cu sobolani care probabil ca va umbla noaptea pe aici. Gardianii sunt niste cacati diluati in apa de ploaie. Cu toate ca ei se cred aici buricul pamantului. Singura persoana care ma poate ajuta sa scap de aici, fosta mea logodnica, e de negasit. Desi nu mai vazut-o de cateva luni bune, a vrut sa se razbune pe mine, m-a mancat de bani, oarecum , are si ea o vina ca sunt aici, iar mie, ca un tembel, imi este dor de ea. Nu inteleg … nu reusesc … sa inteleg cum poate cineva caruia i-ai dat tot si ai facut sa nu-i lipseasca sa te distruga si sa iti vrea raul. Iar eu … eu ca un tantalau, ca un … bebedeu …, eu continui sa o iubesc. Da, stiu e o prostie sa o spun … dupa tot ce mi-a facut dar asta este. Mi-e dor de ea. MI-E DOR … si cel mai rau ma doare e ca timp de trei ani am crezut ca o cunosc. Vezi tu, am incercat sa o urasc … degeaba … n-am reusit. Si am incercat cu alte fete … am dat la buci de mi-a sarit capacele … dar tot … tot pe ea o visam … ce as putea sa fac?
In fine, cica peste doua ore se serveste masa …
Am coleg de celula pe un tip … Dodel … parca il cheama … a fost inchis 3 ani pentru ca si-a batut fosta iubita si pe iubitul ei pana cand nu s-au mai putut ridica … mai are cateva zile si se elibereaza.
As vrea si eu sa ma razbun … dar oare am sa pot sa o fac?
Mi-e rau … tremur tot … ma gandesc doar la ea si la cum dracu sa scap de aici … imi vine sa tip … libertatea … daca mi se va fura libertatea aleg sa imi tai venele … de droguri aici poti sa faci rost cum vrei … (PINGUINUL)
Am fost la masa dar nu am putut manca. Simt ca stomacul mi se strange … mi-e scarba … scarba … ca atunci cand am vazut o tarfa cum vomita in piata la Romana, in Bucuresti, din cauza faptului ca luase o supradoza si tocmai ii facuse un bot lu’ un smecher din Primaverii care „terminasera” in gura ei … igrasie isi face simtit mirosul tot mai mult … simt ca innebunesc … ma intreb cat voi mai rezista in ritmul asta … as vrea sa strig … AJUTOR, AJUTOR! …, dar stiu ca nu ma va auzi cineva care m-ar ajuta.
Am facut un plan: cum o sa ma razbun cand o sa ies de aici pe curva aia care trei ani si ceva mi-a fost amanta-iubita-logodnica. Dar, la dracu cu iubirea asta si cu sentimentele mele!, chiar am sa pot sa o fac …?
Imi vine acum in minte o pilda, o povata a Sf. Ioan Gura de aur . o stiu de pe vremea in care ma duceam la biserica si imi placea sa cand „PREA SFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU’ … nu stiu, dar parca ma regasesc in aceste cuvinte….
„Crezi ca te razbuni asupra aproapelui, dar te chinuiesti pe tine insuti. Te dai in bratele pornirii ca unui calau launtric care te impresura din toate partile si-ti sfasaie linistea. Ce poate fi mai nefericitdecat un om mereu stapanit de manie? Ca si nebunul furios, care nu se bucura nicodata in liniste, care e fara incetare in fierbere, zi de zi furtuna gandurilor lui se inteteste si isi aduce aminte vorbele si faptele celui care l-a jignit. Ii aude numele? Se umple de grea manie, ca fiara – si se framanta in sine fara incetare. In zareste numai? Iata-l cazut prada groazei, tremurului, ca si cum ar suferi cele mai mari rele. Ii vede vecinii, un vestmant, casa, strada? Toate aceste privelisti sunt un chin pentrul el” …. mai ales daca si candva era in stare sa plateasca cu viata pentru bunele acelei persoane …
Doua zile. Atatea au trecut. De dimineata am schimbat cateva vorbe- cred ca pot spune ca am avut o discutie – cu colegul de celula. Pana azi, avusesem doar o discutie despre de ce, cum si pentru cat timp am ajuns aici. De doua zile n-am mai mancat nimic. Nu pot. Mi-e scarba de igrasia de pe perete. Scarba de mine. Miros urat. Aici nu am acces la dusuri decat o data pe saptamana … vinerea, parca. La fel si cu vizitele … duminica. Dar cine sa vina la mine sa ma vada. Nu mai am pe nimeni. Sunt singur … singuratate absoluta. Tremur tot si abia pot sa ma misc.
Ma simt dezgustator.
Cand voi iesi de aici – daca voi mai iesi – voi avea grija de toti cei care m-au tradat. Umilinta, tradarea conduc la violenta. Dar, oare?, razbunarea nu poate avea si un gust dulce?!
Doar tu mi-ai mai ramas, n-am crezut ca vreodata am ajung sa ma drept prieten o claie de foi albe, dintr-o agenda …
Peste 30 de minute se serveste masa. Cica mancarea la cantina e bunicica, iar dupa ce “bagi la ramazam”, cum a spus Diodel. Apoi, tot la cantina, poti sa vezi si un film. In puscarie, potrivit lui Diodel, nu ar fi asa de greu sa te descurci. Atata timp cat ramai cu capul sus. Azi voi iesi din celula pentru prima data de cand sunt aici. Mi-e dor de o terasa, de prietenii care ii aveam si chiar si de EA … pe SRB l-am pierdut in accidentulala de masina, iar Florin e inchis in Germania. Resimt tot mai mult lipsa drogurilor. Am intrat aici dependent, dar trebuie sa ma transform in independent fata de narcotice. Ma duc sa halesc … in fond, trebuie sa observ daca miturile despre puscarie sunt reale …
Miercuri, 8 octombrie 2008. O veste rea a cazut ca un traznet si o lacrima ca un tsunami pe foaia sufletului meu. Serban nu mai este. A avut un accident de masina in urma caruia a intrat in coma, iar inima n-a mai tinut cu el, cu fata caruia i-o daruise. L-a lasat. L-a trimis dincolo de noi. Dincolo de moarte.
Tristete. Apatie. Deznadejde. Durere. Lacrimi. Refuz sa ma impac cu gandul si inca te mai astept sa revii in Brasov, locul in care reveneai mereu cu drag, sa mergem colea-n … barul ala, unde ne prindeau diminetile. De ce in plina floarea a varstei suntem datori vanduti mortii? De ce n-ai avut tu, prietene, o inima in plus, o inima precum cele ce le faceai din petale in fata casei tale ca sa iti arati dragostea fata de jumatatea ta? Cu care pana si visele le imparteai pe din doua. Si ii ofereai totul! De ce?
Ti-o fi fost acea clipa fatidica ultima palpaire la ultima picatura de ceara din lumanarea vietii?! Scriai rar, dar ce frumos creionai versul!, si-I detesta-I pe toti care stricau limba romana si iti juigneau patria ta, Romania. Ce dor ai avut tu in suflet cat timp ai fost in Madrid si te-ai intors prietene – corcitura de muntean cu moldovean, cum te descriai –, te-ai intors ca iti iubeai tara cum putini o mai fac azi si cu o iubire cum putini o pot intelege, iar tara asta te-a trimis dincolo, poate intr-o lume mai buna!
Tristete. Apatie. Deznadejde. Durere. Lacrimi. Si o lume mai saraca prin pierderea unei inimi in care satruia bunatate, cinste, onestitate si iubirea pentru aproape. Un OM printre oameni ce cu greu se pot numi oameni. Un OM pentru oameni. Cand ne-am luat la revedere pentru ultima data de la tine, cand a fost sa fie ultima data in care te-om mai vede, cand te-am rugat ca de acolo, de sus, de printre nori, sa mai arunci si inspre noi cu raze de soare si bunatate, afara era ger, vant si norii intristati parca spuneau: “ingerilor, smulgeti aripile acestui suflet”. Nu era de mirare, caci sigur tu ai mai fi vrut sa mai ramai alaturi de noi, sotie, copil, prieteni, sa apuci 100 de ierni, nu 25 la cate ai avut dreptul tu, pritene fara masca. De-ai fi avut tu o masca, in spatele careia sa te ascunzi, poate ai fi fentat moartea. Dar tu ai ales sa fii OM, sa nu injunghii pe la spate, sa nu iti exersezi atitudinea in oglinda. Ramane o lume mai saraca.
De-ai fi vazut tu, de acolo, de sus, cum in cimitir cand preotii cantau “Vesnica Pomenire”, noi, baietii tai – cum ne spuneai, cu noduri in gat si inecati in lacrimi, ne-am asezat in genunchi si am aprins cu totii cate-o lumanare site cantam si noi printre lacrimi cu preotii.
Nu, nu ai cum! Tu nu esti mort! Vei fi mereu viu in noi prin sufletele noastre unde vei fi mereu. Vei fi mereu cu noi cand noaptea in jurul focului vom inchina un pahar de vin – din cel de Tohani, cum iti placea tie – vom inchina si pentru tine. Alaturi de noi vei fi mereu, din ceruri, nu de pe pamant.
Si daca ai ajuns intr-o lume mai buna, spune tu lor, lor … lui Lavi, Dani si scumpei mele Bunici, ca imi lipsesc, iar dorul imi sfasie sufletul si mai spunei lui Buni’ ca nimeni nu imi mai canta azi “Ionel, Ionelule”. In suflet o mai aud cantand cand linistea patrunde in sufletul meu zbuciumat.
Noi, noi mai stam pe aici, mai trecem pe drumuri cu trandafiri sau spini, si-apoi venim sa ne intalnim cu totii, la niste recitaluri de poezii si cantece in fata unui foc. Ca pan’ la urma toti ne trezim cu o cruce la cap ingropati!
Nu, nu o sa-ti spun “odihneste-te inpace”. Tu nu esti mort. Esti doar plecat … ai grija de tine prietene cand le canti ingerilor ca s-ar putea sa fie gelosi si sa te arunce inapoi in aceasta lume inveninata. Prin frumusetile pamantului romanesc pe care tu le-ai iubit cu o iubire greu de inteles, sufletul tau a gasit calea spre rai …
Al tau prieten, Bogdan Barbieru
Bogdanb.pingu@gmail.com
****
Nu stiu cine sunt eu. Pentru ca in fiecare zi ma descopar altfel –
In urma cu 6 ani am cunoscut un pustan. Pe numele sau, Barbieru Bogdan. Creiona – termen folosit de el – versuri. Si se dadea la sor-mea. O complementa de ma innebunea, sora, cand ajungea acasa … Si anii au trecut … sora a plecat la Barlin, la studii, el prin Brasov … eu “execut un master” la Sorbona de dragul vietii de camin si pe banii parintilor. Nu prea mai discutam. Rar, decat. Prin mess sau telefon.
Acum sa prezint si eu cum il vad prin ochii mei:
1. “Nu sunt geniu. Genii au fost au doar Eminescu, Shakespeare si Einstein. Restul au/ am avut decat momente geniale. Nu de geniu, ci geniale! Si-atat” – a replicat cand i-am spus geniule. Asta denota modestie, realism;
2. de multe ori mi s-a parut rece, o persoana rece, nu el! Care nu doreste sa fie iubit. Cand am discutat pe acest subiect mi-a raspuns asa: “Cu vor tine mai mult la mine, cu atat va existat probabilitate mai mare sa sufere mai profund din vina mea” – denota dragostea de aproape.
3. “Daca am fi toti ochi pentru ochi, atunci intreaga lume ar fi oarba” – mi-a zis cand l-am intrebat de ce o lasa pe o ea, o persoana pe care a iubit-o enorm sa se razbune. Denota calm, cumpatare si lipsa legii talionului.
4) “Mi-a spus ca vrea sa fie cel mai important lucru din viata mea. Tocmai de aceea ii acord atata timp. Ca s-o fac sa simta cacvi chiar e cel mai bun lucru din viata, sa-I arat ca e importanta pt mine”. Asta a zis-o anul trecut prin octombrie. Asta denota ca tipu’ cand iubeste nu se joaca, rar, dar profund.
5. “Prefer asa fiu direct si sa nu ma tem de adevar si sa il spun si sa il accept decat sa fiu las cu o mie de fete, alias vierme”- denota onoare, onestitate.
Concluzia:
Prin ochii mei, astia albastri, eu il vad cam asa:
-Modest
-Iubitor
-Om de onoare
-Calm si cumpatat
-Sincer
-Inca mai crede in puterea dragostei
-Nu se teme de adevar, direct
-onest
stati fara griji!, n-aveam cum sa uit de defecte. Imediat … sa vezi ce il ard: isi pierde calmul cu greu, dar e iute la manie; are momente melancolice cand ii ignora pe cei din jurul sau, multe momente de naivitate si e lipsit de ambitie. Dar m-ai ales, adica chiar m-ai ales: se incapataneaza sa respire si sa fie genial.
Pe Bogdan Ioan Barbieru, pe numele sau real, l-am cunoscut in urma cu doi ani, intr-un autocar ce pleca din Ploiesti spre manastirile din Moldova. Un tip slab, cu un par negru des si lucios, cu ochi caprui atat de patrunzatori incat risti sa ii privesti minute bune, ca idiotul sau idioata la poarta noua. Cum am facut eu. Prima impresie: un tip sigur pe el, dur, plimbaret si care n-are ce face cu banii. Dupa cateva zile si zeci de manastiri vizitate am ajuns sa-l cunosc mai bine, sa-l observ in mai multe ipostaze si sa realizez ca aparentele inseala. In realitate e un tip modest, sigur pe el si care e un tanar cu vise si sperante, de 21 de ani. Mai mic decat mine cu 3 ani. L-am cunoscut si desi era mai mic decat mine cu trei ani asta nu m-a impiedicat sa ma arunc in bratele lui. El … m-a primit, insa inima ii era data altcuiva. Doar ca tipa nu merita atentia lui. Cu toate ca a reusit sa se impace cu tipa.
Ii place adevarul si nu se teme sa-l spuna sau sa il accepte, chiar daca uneori poate provoca pagube. Materiale sau spirituale, sentimentale. Nu-I place sa se ascunda in spatele oglinzii sau, cum zice el, “nu detine masti ocazionale pentru purtare”. Atunci cand se enerveaza – foarte rar, in cazul lui – are o gura mare, stie ca o vorba poate provoca mai mult rau decat o lovitura. Si se foloseste din plin de acest aspect.
Ce I se poate reprosa: are un instinct ocrotitor prea dezvoltat, incat cand cineva la care tine pateste ceva intervine dur de multe ori. Si ca ii lipseste norocul. Si a doua sansa.
Dincolo de imaginea de dur sau justitiar, se ascunde bunatate, dorinta de a ii ajuta pe cei pe care ii iubeste. Ascunde un suflet de aur, care iubeste sincer.
***
dintr-o carte scrisa de mine
- daca toti am fi ochi pentru ochi, atunci lumea ar trebui sa fie oarba; - am o lume a mea ascunsa, o America, ce nu cred ca va fi aflata vreodata; - lacrimile, de multe ori, pot fi doar minciuni lichide; - eu sunt altcineva; - sunt genial, dar nu pot sa ma descriu, pentru ca in fiecare zi ma reinventez, - nu imi plac comportamentele miliardarilor, dar nu ma supar daca sunt eu unul dintre ei; - cateodata dorm pentru ca somnul e bun, moartea e buna daca o privesti ca pe o eliberare, insa cred ca daca nu ma nasteam lumea era mai saraca fara mine. - singurii mei prieteni - de fapt, majoritatea dintre ei - azi sunt morti. Eminescu, Labis, Bacovia. - am fost tradat, umilit, inselat de catre singura persoana pe care am iubit-o mai mult decat viata mea. iubind, am primit la schimb durere, iar tradarea si umilinta pot duce la vioelnta si moarte. culese din cartea “In amintirea suferintei”, autor Bogdan Barbieru
Campanie umanitara: S-o AJUTAM PE COSMINA SA INVINGA BOALA
COSMINA PAUN este din Mizil, are 15 ani, 1,70 m inaltime si pana sa isi petreaca timpul numai prin spitale era o fata dinamica, cu pofta de viata, asa cum e si acum. Cosmina e doar un copil bolnav de leucemie. Ce trebuie si merita sa-si traiasca viata ca oricare dintre noi, nu prin spitale. Provine din familie simpla, fara venituri mari si are nevoie de ajutorul nostru. pentru a dona orice suma,la Raiffeisen Bank s/a deschis contul in
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891, pe numele mamei Neagu Seluta. de astfel, pentru a verifica informatiile sunati la nr. 0723 914 273.
jurnal de om simplu
Caut sa descopar adevarul si sa-l spun. In aceasta perioada a spune adevarul e un lucru nebun, iar cine il spune isca o revolutie. Cred ca viata mi-a daruit si trandafiri, si maracini, si palme. Caci am avut parte de toate. Am avut si dragoste, si fericire. Sansa si, pe alocuri, chiar si noroc. Insa, ghinionul este ca toate lucrurile au un opus. De care de multe ori sunt insotite de acel opus. Astfel, fericirea, sansa, dragostea si norocul au fost urmate de nesansa, suferinta sau rautate. Minciuna de lacrimi, adevarul de minciuna. Din toate raman, in general, doar o serie de intamplari piperate, o adunatura de experiente de viata. Traiesc, traim, intr-o perioada interesanta.
Created by OnePlusYou
Nu dispretui lucrurile mici;o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face soarele niciodata:sa lumineze in intuneric.
te astept. ma uit si stau aici. poate ai sa vii si eu n-o sa fiu aici. imi lipsesti. cand vine vorba de iubire, tu m-ai legat de mult, insa in lipsa dragostei pierdute au venit doar sticlele. e antidotul care ma face sa ma simt mai bine, ca nu exista legi pentru dragoste am inteles si doar bautura mai vindeca ranile.
cand iubesti e frumos, cand esti iubit si nu iubesti e dureros. cand cineva iti intoarce dragostea e totul. stiu, e trist. nu am pe nimeni. nici prieteni, nici nu iubesc pe cineva, nimeni nu ma iubeste. daca nu avem ce iubi, trebuie sa iubim ce avem.
Prolog : O data ce-ai iubit pe cineva, dragostea ramane. Caci dragostea-i atat de rara, atat de greu de intalnit.
Pentru un barbat indragostit, toate femeile nu sunt decat femei cu exceptia celei celei pe care-o iubeste: ea este pentru el o fiinta omeneasca. Pentru o femeie indragostita, toti barbatii nu sunt decat fiinte omenesti, cu exceptia celui pe care il iubeste: pentru ea, el e un barbat.
cand iubesti e frumos, cand esti iubit si nu iubesti e dureros. cand cineva iti intoarce dragostea e totul. stiu, e trist. nu am pe nimeni. nici prieteni, nici nu iubesc pe cineva, nimeni nu ma iubeste. daca nu avem ce iubi, trebuie sa iubim ce avem.
"Nu trebuie să mai visăm cuvinte, trebuie să le trăim" (F. Beigbeder)
"Nimic, nici măcar toate armatele din lume, nu ar putea opri o idee al cărei timp a sosit" (V. Hugo)
Created by OnePlusYou
Nu este destul sa nu faci niciun rau, ci trebuie sa faci tot binele pe care îl poti face
Leave a Reply