pentru toti cei care ne citesc si au de gand sa ne mai citeasca, suntem datori cu urmatorul anunt:

Ne-am mutat~! pe hobbitu.blogspot.com!

va multumim

candidatul necunoscut si antipatic

In 1996, cand a venit in Romania, Meir avea in buzunare, potrivit lui, 100 de dolari. Pentru ca mai tarziu sa deruleze afaceri cu centre de plasare a fortei de munca in Israel. In 2002, se lauda ca trimis la munca - in Israel -  peste 25.000 de romani, incasand comisioane mari de la acestia, comisioane prin care a inceput sa isi construiasca asa-zisul imperiu. Si datorita carora a ajuns sa fie anchetat penal de procuri, dar despre asta mai tarziu.
In urma cu ceva timp, cand era deputat, Nami spunea ca are o avere de 1,5 mil. $. Pentru ca apoi sa se laude ca a primit o mostenire de la o ruda din SUA in valoare de circa 1.6 miliarde de euro, prezentand unele documente care atestau ca in conturile sale din Elvetia intrase deja suma de 86 de milioane de dolari.

-va urma-

urmatoarele episoade:

3) Fasuri si petarde - marca Meir
4) Nati Meir - un escroc?

nati meir candidat

Candidatul romano-evreu la presedentie si-a lansat candidatura cu surle si trambite, printr-o lovitura de imagine: cooptarea in stafful de campanie a Monicai Columbeanu si a lui Adrian Minune. Afisarea lui Meir cu acestia ia adus un plus de notorietatea, intrand in atentia tabloidelor si a televiziunilor. Pentru a isi mari notorietatea, a dat presei o lista care continea numele viitorilor ministri in cazul in care va castiga alegerile, printre nume aflandu-se si Mircea Badea  sau Oreste. Pentru un om care crede ca “daca nu esti celebru, nu poti face bani” strategia a dat roade, notorietatea sa crescand cu peste 70%, chiar daca e acreditat cu 0,2% voturi. Pentru ca unui candidat ii sta bine cu un imn, Nati a apelat la Adi Minune. A angajat un fost detinut la sediul de campanie. Ce a urmarit prin  aceste lucruri? Simplu, tintele sale electorale sunt tiganii, manelistii, fostii si actualii detinuti, persoanele defavorizate de institutiile publice.
Acest fas al politichiei dambovitene a fost deputat PRM, dat afara din partid de Vadim. In 2006 acesta a vizitat mai multe penitenciare din tara, iar in fata celui din Ploiesti a facut greva foamei in semn de protest pentru ca - chipurile - directorul inchisorii abuza de puscariasi.

• -va urma-

urmatoarele episoade:

• 2)Nati Meir si averea sa dubioasa

• 3) Fasuri si petarde - marca Meir

• 4) Nati Meir - un escroc?

Nati Meir in ipostaza inteleptului (T)

Zeci de actiuni realizate pentru notorietate, numeroase tepe date, antipatie, scandaluri. Astfel de lucruri il caracterizeaza pe Nati Meir, candidat la postul de presedinte al romanilor. Sa fie candidatura sa doar o noua pacaleala? O incercare sa intre intr-un partid politic? Doar o strategie de PR? O noua pacaleala? Despre aceste lucruri, dar si despre altele din viata publica a candidatului acreditat cu 0,2% in sondaje, aflati in urmatorul serial.

cosmina in spital

Steluţei îi curg lacrimi repezi din ochi albaştri fără strălucire. Îl rog pe Dumnezeu, repetă ea. Îl rog… Doamne, nu mi-o lua pe Cosmina… Doamne, lasă-mi copilul, te rog…
Poate că eu sunt de vină pentru nenorocirea asta de boală, leucemia asta rea şi tot ce a urmat, spune Steluţa privind în gol.
Acum un an, pe timpul ăsta, Cosmina era sănătoasă tun. Avea centura albastră la karate, făcea sport de performanţă. Pe atunci făcea câte o sută de flotări de-o dată. Acum nu poate merge nici la baie. Când s-a îmbolnăvit, şansele ei de viaţă erau mici, aşa mi-au spus medicii. Că încearcă să o salveze, dar că nu îmi garantează nimic.
Acum un an, pe timpul ăsta, Cosmina avea o familie, mergea la şcoală, învăţa bine, făcea sport, avea viaţa ei de copil, avea o casă. Apoi… Apoi s-a întâmplat ceva. De atunci ne avem doar una pe alta. Dar e bine şi aşa, dacă o vrea Dumnezeu să mi-o lase pe Cosmina…
Aveam şi noi o viaţă. Nu cine ştie ce, viaţă obişnuită, cu muncă multă, zi şi noapte. Ne încropisem o mică afacere, duceam în alt judeţ cereale cultivate de noi şi aduceam în schimb cartofi, pe care îi vindeam la piaţă. Aveam un ARO, primit moştenire de la tata, cu el am început. Am început să ne construim o căsută. Apoi am cumpărat o camionetă.

cosmina in singuratatea bolii pe patul de spital

Într-o noapte s-a întâmplat o nonorocire. O fată bolnavă la cap dintr-un sat – avea schizofrenie, biata de ea – a fugit din casă, spre şosea. S-a aruncat drept în faţa camionetei noastre. Fata a murit pe loc, cu creierii împrăştiaţi pe asfalt. Soţul meu era în dreapta şoferului, dormea. Când s-a trezit brusc din somn şi a văzut nenorocirea, a făcut un şoc.
De atunci nimic nu a mai fost normal în viaţa noastră. Am fost nevoită să îmi iau copilul şi să plec. A fost greu. Eu m-am angajat vânzătoare. Am închiriat o cameră în Mizil. Toată iarna am stat fără căldură, nu aveam nici gaze. Nu aveam decât nişte haine mai groase. Apoi ne-am mutat la ţară, la mama, în casa bătrânească, la Boldeşti, Prahova. În primăvară, cam pe 20 aprilie 2009, cu acordul Cosminei am plecat în străinătate, femeie de serviciu la o familie. Vroiam să strângem bani să putem locui şi noi ca oamenii. Nu mai suportam să-mi văd copilul fără de nici unele. Trei săptămâni am fost plecată. M-au anunţat că i s-a făcut rău la şcoală, Cosmina a căzut din picioare şi a fost dusă la spital.
Când am ajuns la spital în Bucureşti nu am mai recunoscut-o. Nu i se mai vedeau dinţii, atât de umflate îi erau gingiile. Am crezut că o să mă prăbuşesc şi am să mor pe loc. Am rezistat, Dumnezeu mi-a dat putere, ca să îi fiu alături.
Pe 13 mai 2009, Cosmina Andreea Păun, în vârstă de 14 ani, a fost internată în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul de Leucemie Acută Mieloblastică M1.
Pe 22 mai 2009 a început primul tratament citostatic. În urma primei etape de tratament a intrat în aplazie medulară cu neutropenie febrilă severă, trombocitopenie severă. Au urmat transfuzii de sânge repetate. La începutul lunii septembrie a început a altă cură de citostatice, apoi transfuzii de sânge. Urmează încă una, în octombrie 2009.
La momentul internării, Cosmina era elevă în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic din Mizil. Între timp, Cosmina a împlinit 15 ani, în spital. Cosmina a fost repartizată în clasa a IX-a la specializarea Matematică-Informatică de la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil, cu media de admitere 9.23.
Pe 1 iulie 2009, de ziua ei, Cosmina şi-a dorit un tort. Cosmina a rămas cu dorinţa. Din 13 mai şi până în septembrie 2009, Cosmina şi mama ei au supravieţuit în spital din banii strânşi de colegii de la şcoală.
Cosmina pare copilul care are de toate. Dar nu este aşa. Când vezi un copil bolnav puţin mai bine îmbrăcat sau doar ai impresia asta, te gândeşti că are tot ce îi trebuie. Tot ce are Cosmina acum, a primit cadou de la oameni. Viaţa de spital este grea. Banii se duc pe hrană – dieta este pretenţioasă – pe medicamente care nu se găsesc în spital, pe igienă.
Cosmina are nevoie de un transplant. Mama ei, sfătuită de câţiva prieteni, a aflat că sunt şanse în străinătate. Diriginta Cosminei a scris unei clinici, în Italia. Au cerut 150.000 de euro pentru tratament şi transplant.
În spital, Cosmina a făcut şi un abcces cerebral din cauza unei sinuzite maxilare cu osteoliză severă de bază de craniu şi a fost operată. A făcut candidoză şi aspergiloză. Doar tratamentul recomandat de medic împotriva aspergilozei, cu medicamentul Fungizone, costă 300 de euro.

cosmina

Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:
Raiffeisen Bank
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
Pentru Păun Cosmina. Titular de cont este mama ei, doamna Neagu Steluţa.
Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273

“Iubire ? Singuratate? Intelepciune ? Ce nevoie mai am de notiuni aici unde inima are propriul ei limbaj? Si unde iubirea, singuratatea si intelepciunea se amesteca intr-o stare de spirit pentru care nu exista cuvinte?”

Cosmina Andreea Păun are 15 ani şi leucemie acută mieloblastică M1.

Cosmina are nevoie de sânge începând de mâine, 22 septembrie 2009. Mai precis de trombocite.

Are nevoie de sânge B III Rh Negativ ( – ).

Dacă puteţi dona, sunteţi aşteptaţi la Institutul de Hematologie Transfuzională – cu specificaţia: „Donare pentru Păun Cosmina Andreea – internată la secţia de oncologie pediatrică a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti”.

Mama Cosminei poate fi contactactată la telefon 0723 914 273. Mama se numesete Neagu Steluta (i se spune Simona). Nu vă poate suna (nu mai are credit pe cartelă) dar poate fi sunată.

Mai multe despre Cosmina puteţi afla de aici:

Pe Cosmina am văzut-o de curând, la oncopediatrie Budimex. Tot pe 26 august 2009, în camera de joacă a Asociaţiei P.A.V.E.L. de la spitalul Budimex, când cu ajutorarea lui Ştefănel. Camera era plină cu copii, de toate vârstele. Nu am intrat, am rămas la uşă, pe coridor, cu sufletul strâns.

În dreptul uşii, pe un scaun, era Cosmina. O vedeam prin uşa întredeschisă, un pic mai mare, retrasă, rezervată, cu capul plecat, plină de tăceri, apoi un zâmbet stingher şi îngândurat – conştientizarea bolii şi a consecinţelor ei. 50% viaţă, 50% nimic. Leucemia.

Pe Cosmina o „ştiam” doar dintr-o fotografie – cea de mai sus. Apoi dintr-un desen migălos şi o pictură – pe care i le-am trimis la o licitaţie, împreună cu ale altor copii, în speranţa că vom strânge un bănuţ pentru ei, dar şi pentru a se afla despre necazurile lor – la Asociaţia „Salvează vieţi” (licitaţia va urma – pe 29 septembrie 2009).

Cosmina Andreea Păun are 15 ani şi leucemie acută mieloblastică M1. A ajuns la Budimex acum vreo 5 sau 6 luni. Pe atunci avea 14 ani şi era elevă în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic din Mizil. Între timp a împlinit 15 ani, în spital, şi a fost repartizată în clasa a IX-a la specializarea Matematică-Informatică de la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil. Cosmina, cu numărul de repartizare 29, media de admitere 8.83.

Cosmina pare copilul care are de toate. Dar nu este aşa. Când vezi un copil bolnav puţin mai bine îmbrăcat sau doar ai impresia asta, te gândeşti că are tot ce îi trebuie. Dar viaţa de spital nu este aşa. Banii se duc pe hrană – dieta este pretenţioasă, pe medicamente care nu se găsesc în spital, pe igienă.

Pentru hrana sufletului nu mai rămâne nimic.

În altă zi am văzut-o pe Cosmina pe coridorul spitalului, cu o cutiuţă în care avea nişte floricele colorate din plastic, ca nişte mărgeluşe, le înşira pe o aţă.

Ştiu că ea, Cosmina, desenează frumos. Cred că şi-ar dori acuarele, pensule, un bloc de desen, sau câteva creioane colorate. Cred că şi-ar dori câteva cărţi. Poate un album de pictură, din care să se inspire. Poate că şi-ar dori câteva fructe. Poate că şi-ar dori un prieten bun. Cineva care să îi deschidă uşa salonului, măcar o dată la două săptămâni, cu un măr în mână şi un zâmbet de încurajare.

Cosmina mai are nevoie şi de un transplant, are nevoie de celule stem hematopoietice. Are nevoie de noi. Cum putem dona celule stem? Foarte simplu – am scris aici – Registrul care ne aşteaptă să dăm viaţă. Avem viaţă în sânge, avem viaţă în noi. Încă.

Cosmina… Mi-am adus aminte că am primit un mesaj pe mail, pe la sfârşitul lunii iunie, despre o fetiţă, Cosmina din Mizil. Din păcate nimeni nu mi-a răspuns celor câtorva întrebări. Apoi am uitat. Cineva încerca să strângă 150.000 de euro pentru transplantul ei, dar nu era indicat niciun cont, un număr de telefon, un document medical sau ceva asemănător. Tipul de mesaj pe care îl ignori.

Nu ştiu cât de real este mesajul, dacă acesta este adevărul sau nu, sau dacă este o confuzie… Ştiu doar că părinţii Cosminei sunt despărţiţi şi că mama ei stă cu Cosmina în spital. Am să redau un fragment din mesajul primit acum 3 luni: „Cosmina Paun, o fetita de 14 ani care este internata la sectia de oncologie a spitalului de copii „Marie Curie” din Bucuresti, cu diagnosticul de leucemie acuta mieloblastica, are nevoie de ajutor. Dintr-o familie fericita ajunge sa fie o fetita fara un acoperis stabil si bolnava de leucemie, tocmai cand trebuia sa inceapa sa traiasca viata… e clasa a 8-a. Fiind din oras de la mine Mizil ii stiu cat de cat povestea si o sa o spun pe scurt…. tatal sau are o problema in urma unui accident rutier (……..) in urma caruia sufera un soc. La scurt timp, sotia si fetita pleaca de acasa… ele locuiesc cu chirie.  In una din zilele de scoala, fetita, pe numele ei Paun Cosmina, se simte rau si e dusa la spital. Aici viata ei intra intr-o cadere libera… diagnosticul: leucemie… 150.000 euro operatia. O mama care castiga maxim 6-700 RON lunar nu are de unde sa scoata atatia bani. Puteti sa o ajutati?”

Sunt frânturi de întâmplări care mă duc spre Cosmina. Poate că mă înşel, poate că era vorba despre alt copil, deşi…

Adriana povesteşte: http://adriana-dardindar.blogspot.com- „Marti cand am fost la spital, am stat mai mult de vorba cu ea si mama ei. Au telefon 0723 914 273. Mama se numesete Neagu Steluta. Cosmina are grupa BIII Rh Negativ. Saptamana asta incepe (cred ca inceput deja) tratamentul cu citostatice (putem sa ne rugam sa treaca mai usor peste el). Urmeaza sa imi spuna si nr de cont. Fosta ei diriginta s-a ocupat cu strangerea de fonduri (au reusit sa stranga dar este vorba de o mica parte din suma totala necesara). M-a impresionat foarte mult un alt aspect: boala Cosminei a debutat in perioada de 3 saptamani in care mama ei a fost nevoita sa plece de acasa pentru a-si castiga existenta (la fel ca mii de parinti care au fost nevoiti sa faca acest pas). Pentru Cosmina a fost un stress prea mare. Am sunat-o acum (n.b. 11 septembrie 2009, ora 12.00). Daca ajunge cineva la spital, ar avea nevoie – de coli de hartie de pus in geam (Cosmina a inceput tratamentul si sta la o camera izolata care este in dreptul toaletei, toata lume acare trece pe acolo se uita la ea, cam neplacut cand esti agatat la tot felul de tuburi), – hartie igienica, – spirt medicinal, – grisine fara sare – prosoape de hartie (role din care folosim la bucatarie). Mama ei, in perioada cat Cosmina sta la acest tratament (se pare ca pana marti) nu poate sa plece prea mult de langa ea (mai ales afara…sa nu se intoarca cu microbi)”. Flori roagă: „Cosmina mi-a spus ca isi doreste cartea „Sa ne rugam 8 zile cu Sfantul Nectarie” -pana acum n-am reusit sa o obtin; daca o are cineva si-o poate darui…” Later Edit. Magda a fost în seara asta la Cosmina şi i-a dus 3 coli mari de hartie de pus in geam, 4 role de hartie igienica, 2 role prosoape de hartie şi spirt medicinal. Mulţumesc, Magda! Zinca merge mâine dimineaţă la Cosmina şi îi mai duce ce are nevoie. Mulţumesc, Zinca! Andreea are cartea pentru Cosmina: „Sa ne rugam 8 zile cu Sfantul Nectarie” Mulţumesc, Andreea! (rămâne să ne întâlnim luni)

UPDATE 12 septembrie 2009 - Zinca a fost la Cosmina la spital, astăzi. Ce a aflat, ce a făcut. Zinca povesteşte: Cosmina a intrat la liceu cu media 9,23, e olimpica! Am ajuns mai tarziu, am stat sa gatesc sa le pot duce niste ciorbita. Iata ce are voie sa manance, mai ales dupa cura asta de citostatice: – carne (neaparat) fiarta sau fripta, de vita sau pui; – branza dulce, dietetica, chiar Fagaras, alaturi cu ardei gras (rosu ii place cel mai mult), – ciobita arcita cu bors, fara sare, – orez cu legume (fara fasole, mazare, rosii, porumb), – banane, mere, compot de casa, prajituri facute in casa (tarta cu fructe, placinta cu mere sau cu branza dulce si stafide); – f. mult ii place macroul fript cu sos de legume. Cam asta. Poate este cineva care poate renunta la un CD-ROM, ii place mult sa asculte muzica clasica sau sa vada filme si nu are unde. Are un mic laptop primit in dar de la primarul din Mizil . Ar mai avea nevoie de bluzite si pantaloni gen trening, cu fermoar in fata pentru ca ea are …cum se cheama, acum pe unde-i baga citostatice, mmm…lipit pe piept si trebuie sa aiba bluze deschise in fata. (n.b. catheter). Ar vrea si o sepcuta. Hainele astea cred ca le voi procura eu de la o domnisoara dr. dentist, care mi-e prietena si care are aceeasi alura cu Cosmina. I-am dus: coli albe de impachetat, mari, 6 buc., spirt, 2 hartie igienica, markere, servetele umede, grisine obisnuite, ciorba, mancare mexicana (aveam in casa), struguri. Eu voi merge saptamana viitoare, cand merg si la Stefanel (n.b. 17 septembrie, joi). O voi ajuta putin la romana, sa vedem programa, cu bibliografie si ce-o mai fi nevoie. Mama Cosminei ne roaga, daca vine cineva, sa venim pe rand, nu toti in aceeasi zi, normal ca ne vom randui.

UPDATE 15 septembrie 2009. Astăzi am fost la spital. Am făcut bine că am sunat înainte, Cosmina era la citostatice şi avea febră. I-am dus Nurofen. În loc de mâncare. Şi covrigei dulci cu vanilie. Atât a vrut. I-am dus cartea dorită, de la Andreea. Andreea i-a mai trimis şi o cană frumoasă cu Sfântul Nectarie şi mir – din Grecia. Tot de la Andreea, dar mâine, soseşte şi CDROM-ul, pe care Florin i-l oferă Cosminei cadou. De povestit mai mult – mâine. Lacrimile mamei Cosminei, drama pe care o trăiesc ele, totul… Totul este o mare de lacrimi.

Am să postez contul, dacă puteţi şi doriţi să ajutaţi:

Raiffeisen Bank

RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891

Pentru Păun Cosmina. Cred că titular de cont este mama ei, doamna Neagu Steluţa.

Telefon: 0723 914 273

Dăcă vreţi să mergeţi zilele astea la Cosmina, vă rog sunaţi-o pe mama ei înainte şi întrebaţi-o ce îi trebuie. Ca idee, pentru dureri, îi face masaj cu demachiant Doina. Dacă ştiţi vreo cremă specială pentru masaj, i-ar prinde bine. Şi câteva bluziţe cu nasturi, Cosmina transpiră mult din cauza febrei şi nu mai are cu ce să se schimbe.

Eu mă duc din nou joi, să îi duc un trening şi CDROM-ul.

UPDATE 16 septembrie 2009. Vă rog să mă scuzaţi, tot nu pot să scriu, nu pot să mă culeg de pe jos. M-a impresionat mult, dar mult de tot – mama Cosminei. Am făcut o fotografie afişului pe care colegii Cosminei l-au împrăştiat prin Mizil.

Cosmina are nevoie de sânge începând de mâine. Mai precis de trombocite.

Are nevoie de sânge B III Rh Negativ ( – )

Dacă puteţi dona, sunteţi aşteptaţi la Institutul de Hematologie Transfuzională – cu specificaţia: „Donare pentru Păun Cosmina Andreea – internată la secţia de oncologie pediatrică a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti”.

Mama Cosminei poate fi contactactată la telefon 0723 914 273. Mama se numesete Neagu Steluta (i se spune Simona). Nu vă poate suna, nu mai are credit pe cartelă, dar poate fi sunată.

preluare dupa:

http://isabellelorelai.wordpress.com/

Puterea aduce cu ea si reponsabilitati. Daca nu stii sa te folosesti de ea cum trebuie, risti sa te transformi. Sa te imbolnavesti de boala puterii, cunoscuta, de foarte putini, ca sindromul Hubris. Si cine e virusat de acesta devine arogant, megaloman, nechibzuit cu banii, ia decizii pripite, se poarta urat cu persoanele de sex opus.

Sindromul Hubris nu e mentionat in cartile de medicina. Nici macar nu e definit ca termen medical. Pentru ca e produs de putere, are antidotul in luarea puterii. Vechi de prin antichitate, unde era socotit ca o crima impotriva societatii, comporta-mentul de tip Hubris poate fi recunoscut astfel, prin urmatoarele trasaturi:

• narcisism;

• tot ce face si spune e cu referinta la el;

• preocupare obsesiva pentru imaginea sa, sa fie in centrul atentiei;

• comportament mesianic, are solutii pentru orice problema;

• folosirea pluralului, chiar daca va face acel lucru singur;

• are numai convingeri, n-are indoieli;

• nu e la judecata omului, ci doar a lui Dumnezeu;

• e impulsiv, nerabdator, exagerat si marlan;

• e cameleonic;

• e razbunator, mai ales cand nu-i este recunoscuta superioritatea;

• ignora realitatea, evidentele. Ce nu vede si nu stie el nici macar nu exista;

• devine incompetent ca urmare a celor de mai sus mentionate.

Noaptea trecută, în timp ce butonam telecomanda televizo-rului ca urmare a unei stări de plictis, am nimerit şi eu pe postul de canal, la o emisiune prezentată de fostul „zân” al surprizelor, alias Cove. în show era vorba despre fata cuiva, minoră de felul ei, dar care umbla cu un timp cu un deceniu mai în vârstă, destul de dubios şi care avea şi el nişte „combi-naţii”. Ei bine, fătuca asta umbla cu nenea astă prin cluburi şi participa şi ea la nişte „combi-naţii”. Pân’ a prins-o Cove şi părinţii şi să vezi circ şi scandal, dar şi ceva palme. Deşi emisiunea este realizată după un scenariu bine pus la punct, făcut pentru a atrage audienţă, realitatea din „teren” este cam la fel. Doar că locul scenariul este luat de realitatea de zi cu zi.

alta fata lui taticu

„Fumez că şi colegele mele fumează, şi dacă o fi <<iarbă>> cu atât mai bine; m-am combinat cu ală pentru că are bani”, mi-a spus o amică din copilărie, într-un moment de maximă sinceritate. Şi ca ea  sunt multe românce. Fie din cauza situaţiei materiale, fie a anturajului, fie pentru că „e la modă”, sunt puştoaice care de la 14 ani (hai 15, să nu fiu rău) umblă cu anticoncepţionalele prin ghiozdane; sunt fete care devin panarame pentru bani şi altele care din curve devin vedete pentru că au ştiut în braţele cui să se arunce, etcete-ra. Desigur, există şi opusul lor într-un nu-măr foarte mare. Dar unde este demnitatea, respectul de sine? Pentru că asta ne trage în jos ca popor. Nu mă refer doar la puştoaice. Că la fel ca ele există şi bărbaţi. Ne vindem pe sume de nimic, alegem prostituţia, nepotismele şi incompetenţa. În schimb, ne pierdem valorile, principiile şi lucrurile care contează. Fata lu’ tata din emisiunea lui Cove este simbolul unei părţi destul de semnificative din România.

“Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea! Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc? Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua… Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata …

Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit? Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.

Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!

Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. Un milion! a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna – in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.

Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi
DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.”